Intre “U” cel de ieri si “U” de astazi
O sa fac o mica pauza in “retrospectiva” promisa . E necesar. Exista pe GB de pe www.ucluj.ro o disputa legata de vremea romantica versus fotbalul modern. Ma acuza “unii” ca sunt unul din cei 95% care “asa gandesc” (relativ la performante , fotbal modern , etc). Pentru a transa din punctul meu de vedere lucrurile , simt nevoia sa scriu acest post.
Fac parte , cum spuneam undeva , dintre “privilegiatii” care au vazut pe viu FOTBALISTI. Daca pe Dr Luca si Dr Georgescu i-am vazut abia dupa ce au agatat ghetele in cui si ii stiu ca “civili” (si din povestile tatalui meu) , am avut onoarea sa vad pe teren FOTBALISTI precum Solomon , Pexa , Cretu , Munteanu , Ringheanu , Remus Campeanu , Grajdeanu (cu care am fost , pentru o vreme vecin de palier) ,Fanea Lazar , Soo , si atatia altii. Generatie dupa generatie de fotbalisti , atentie , nu neaparat crescuti in Centrul de Copii al lui “U” , dar veniti la Cluj pentru mirajul vocalei , pentru o facultate (realizare mare si importanta a acelor zile) si pentru placerea de a juca fotbal.
Cati stiu oare modalitatea in care a ajuns Mateianu la “U” ? V-o spun acum , pentru savoarea momentului si pentru a intelege , poate , diferenta intre ieri si azi. Juca Mateianu la Progresul si se chinuiau cei de la Cluj sa il aduca si se loveau de un “nu” din partea bucurestenilor. Intr-una din vizitele sale la Cluj , Gheorghiu Dej se plimba (cu alaiul de rigoare) prin Piata Libertatii (actuala Unirii) pe latura dintre actualul Diesel si Conti. Cativa din vechii chibiti “U”isti vietuitori in piata au indrazneala sa se apropie de el si sa isi spuna of-ul. Omul in fata caruia tremura intregul activ de partid sta , asculta , se vede clar ca “nu le are cu fotbalul” , dar asculta pasul “U”istilor. Rezultatul ? A doua zi se semneaza la Bucuresti actele de “transfer” ale lui Viorel Mateianu de la Progresul la Stiinta Cluj. Ce a urmat se stie , Mateianu a incantat mii si mii de oameni veniti in tribuna sa vada cum “U” castiga sau pierde , dar JOACA FOTBAL.
“Pilda” asta e graitoare . Acela era “U” din anii 60 si acelea erau vremurile. Oricat am vrea ca ele sa se mai intoarca , acest lucru e imposibil . Oricat de tare mi-as dori ca jucatorii sa mearga dupa meci cu adversarii sau suporterii la o bere la Conti (episod amintit recent de Ovidiu Blag) , lucrul asta nu se va mai intampla. Sau , poate , va fi un gest izolat , insolit , care ar face imediat mai degraba deliciul cititorilor de Click si Cancan decat un fapt normal . O fi bine? NU STIU !
“U” cel de azi e ALTCEVA . Nici nu ar putea fi altfel , pentru ca lumea e alta. “U” cel de azi e mai rece , mai pragmatic , mai aplecat spre imagine , afacere , reflectoare , etc. Dar oare numai “U” e asa? Sa ne privim fiecare pe noi insine , sa vedem transformarile proprii. Sa ne amintim ca ieri am cautat parca o plasma de 107 cm (vechiul televizor de 80 nu ne mai satisface) , ca ne-am uitat pe un site cautand nu stiu ce iphone sau tableta sau mai stiu eu ce “gadget” ( cat urasc termnenul asta ! ) . Ne gandim (cei de o anume varsta) cu nostalgie la magazinele din Centru dar apoi mergem spre Iulius Mall in cautarea unei camasi (sau cravata , sau ce o fi) ca vine revelionul si suntem invitati nu stiu unde si trebuie sa fim “in ton cu lumea”.
Respect ENORM pe aceia care , ca si mine , au vazut pe “U” al anilor 60-70 si pastreaza amintirile vii , impartasindu-le si celor mai mici. Asa (poate) s-au nascut “U”istii de 17-19-22-25 de ani care umplu azi peluza in aceasta galerie minunata si unica. Dar , in egala masura , le transmit ca transformandu-se in niste “Gica Contra” al “U”-ului de azi , nu ajuta cu nimic ca acea flacara si acea unicitate a simbolului sa dainuie.
C-o fi bine , c-o fi rau , sincer , nu stiu ! Mereu am spus ca atata timp cat astazi “U” exista si are o stabilitate pe care aproape nu o mai credeam , misia noastra , a celor “vechi” si “batrani” e sa transmitem mai departe amintiri , franturi de intamplare care sa faca ca istoria fabuloasa a acestui “U” sa ii pastreze unicitatea in peisajul viciat de Urzicenii si Branestii si Chiajnele si FCM-urile anilor pe care ii traim .
Haide “U” !
salut,
ai mare dreptate in ceea ce spui.
nu putem sa ne tot uitam inapoi nemultumiti ca lucrurile s-au schimbat. trebuie sa ne uitam si inainte cu optimism pt ca totul depinde de noi. putem fi unici si prin ceea ce vom face nu numai prin ceea ce am insemnat candva.
in alta ordine de idei mie imi pare tare rau de machado si de scandalul produs. nu am vazut cand a aratat semne obscene, dar oricum cred ca regreta enorm. e inca un copil care vrea mult de la jocul lui intr-un timp foarte scurt si nu stie sa se stapaneasca (vezi eliminarile din ultimele campionate). eu l-as ierta pentru binele lui, al nostru, al intregii familii “U”.
am citit si postarile anterioare : referitor la mobitelco uite ce mi s-a intamplat la meciul cu rovinari. l-am vazut la TV (de la rmcg n-am mai fost la sala decat la meciul cu iasiul, cu copilul, fara implicare, oricum a fost relaxare mare) si la un moment dat ma bucuram vazand cum echipa lui cristescu da rateuri pe teren propriu in fata energiei. asta a durat doar un pic pt ca apoi efectiv mi s-a facut rusine de sentimentele mele. totusi pe parchet erau silva, paul si ceilalti incercand sa lupte cu toate puterile pt victorie, asa cum o fac intotdeauna.
eu ma duceam la baschet pt “U” si pentru ca imi place acest joc (incerc sa-l joc cat mai des). faptul ca mircea cristescu nu-i intelege pe suporteri nu ar trebui sa ma impiedice sa sustin acest sport si pe sportivii adevarati care il practica. daca ar fi sa comparam baschetbalistii cu fotbalistii mi se pare ca primii sunt mult mai apropiati de suporteri si de ideea de “U”.
numai bine si La Multi Ani !
U-ist batran esti mare
Asa “nonUist “gandesc si eu
A fi dizident doar sa fii cool nu mi se pare ceea mai buna solutie
La multi ani
Si amintirile mele se intind pana undeva la “epoca” cu Nicoara in poarta, Kromely, Costin si Panzaru (bek), Miky Szabo, etc. Era frumos si liniste atunci. Fara nervi, fotbal curat. Mai era cate un arbitru “manjit” dar il iertam repede. Iar berea la Chios dupa meci, cand se gasea, era buna si lega prietenii. Acum totul este schimbat, dar daca spiritul lui “U” ramane viu, “who cares?”…
Minunata (din nou) poveste, intzeleptule. Tempo “U”!