Arhivă pentru August 2010

Revelionul e cand castiga „U”

E 2 noaptea , sunt convins ca nu sunt singurul „U”ist care nu doarme ! Scria Alin Fornade un foarte inspirat editorial : „Testul increderii” . Aluzia era clara , iar editorialul scris argumentat si extrem de elegant : in 27 august 2010 , intre orele 20,30 si 22,15 , noul „U” , cel pornit la drum in vara lui 2009 cu Walter la carma , urma sa isi dea testul increderii (si al maturitatii as adauga eu) . E etapa a sasea , un meci in Stefan Cel Mare  CU DINAMO . Chiar daca unii o sa strambe din nas , as spune ca meciul asta devenise MAI IMPORTANT decat unul cu concitadinii visinii. Meciuri cu chefereul or mai fi , ACUM insa , „U” putea demonta DEFINITIV (sau nu) eticheta dureroasa de „Dinamo 2-3-4-n” , aparuta inca din disputele din sezonul trecut cu UTA , Mioveni sau Arges.

Rezultatul se stie , un 3-4 ca in vremurile boeme cand „U” mergea pe Republicii si batea Dinamo sau CCA. Pentru un analist neutru , atent , rece , la meciul asta s-au vazut multe „slabiciuni” : un Matache ezitant , suparatoare nesincronizari intre Cvirik si Munteanu , un Mendy singur si catastrofal o buna parte din repriza intai . Asta pentru un Vochin sau Banciu.

Pentru un „U”ist , meciul asta a semanat cu o izbavire definitiva : AVEM COLOANA VERTEBRALA si avem mai multi FOTBALISTI decat jucatori de fotbal.

Ce a castigat „U” ? Desigur , trei puncte importante , dar MAI ALES , a castigat RESPECT ! Inspiratia de a televiza meciul pe un post national (Antena 1) a permis tarii sa vada ca „U” ramane „U” , ca la „U” nu e loc de mismasuri , ca „U” joaca FOTBAL . Acum a castigat . O sa vina si inevitabile infrangeri . Sunt convins insa ca in seara asta , multi telespectatori din Hunedoara , Sibiu , Alba , Maramures , Bistrita , Mures , poate oameni cu tamplele carunte , si-au amintit de tineretea lor la Cluj si de golurile lui Tim Campeanu . Unii chiar de Adam , Pexa , Petru Emil , Ivansuc. Adica de „echipa elanurilor nestavilite a maestrului Chirila  .

CLAUDIU NICULESCU merita un paragraf aparte : spunea pe site-ul suporterilor celebrul Doctor Shepte , ca evolutia din seara asta a lui Claudiu a aratat ce patesti daca iti bati joc de legende ! Perfect adevarat ! Intr-o tara normala , cu manageri adevarati si educati , probabil ca niciodata Claudiu nu ar fi ajuns la „U”. Ar fi fost apreciat acolo unde a facut cariera , unde a adus satisfactii si unde se simtea „acasa”. Si doar pentru magnificul gol din amicalul cu Real Madrid , Niculescu avea locul sau la Dinamo. Claudiu Niculescu insa e FOTBALIST , nu jucator de fotbal . A dat doua goluri , o pasa de gol , a respins din careul propriu la cornere , a facut alunecari si deposedari. Si apoi DA , i-au dat lacrimile la sfarsit ! Ca orice OM care traieste . Ma gandeam , la final , cam ce putea sa fie in sufletul lui. Si ma gandeam cum s-ar fi simtit Dan Anca sau Werner Peksa sa joace impotriva lui „U” si sa o mai si invinga !Grea seara pentru Claudiu !

Ma gandeam ca am avut vreo 10 ani de „U”isti prin conducere . Nu au stiut , nu au putut sau nu au vrut . A venit un Walter miticizat , un Niculescu si Bostina , sa ne invete sa regasim pe „U” cel adevarat . Seara magica de 27 august merita sa o dedicam lui Niculescu , Pana si Walter. Poate invatam si noi , suporterii de o viata ca , pana la urma , ASTA ESTE „U” , cel care te ridica si te coboara , un simbol VIU si ADEVARAT.

Pentru acei carcotasi (se stiu ei) care vor crede ca randurile astea sunt o noua ODA , le spun atat : DA , e O ODA pentru felul UNIC in care „U” te poate face fericit . Daca ei cred altceva , nu au inteles nimic din „intamplarea” asta!

Haide „U” !

P.S. : In aceeasi zi de 27 august , un „U”ist adevarat a debutat cu dreptul in Liga a treia : Unirea Floresti – CS Zlatna 1-0 . Felicitari Mesi ! Nu am apucat sa iti spun in Babes , ca ne grabeam amandoi sa vedem pe „U” !

Anunțuri

A fi „U”ist

Sunt un fidel cititor al site-ului suporterilor „U”niversitatii , http://www.ucluj.ro. Gasesc acolo pareri pertinente sau mai putin , idei inflacarate sau profunde , maturi sau imberbi. Ii simt insa PE TOTI ca pe familia mea . Asa cum in familie incerci sa intelegi , sa fi tolerant , asa incerc sa inteleg toate parerile , toate ideile , unele imi plac altele nu , dar STIU ca in covarsitoarea lor majoritate ele izvorasc din dragoste pentru „U”.

Postul de azi e generat de o idee „calda” , care acapareaza Guest Book-ul de azi al site-ului , poate si in asteptarea meciului de vineri Dinamo – „U”. O disputa pe care , sincer , nu o inteleg.

Nu e o noutate ca unii „tin” cu Dinamo. Altii „tin” cu Steaua , Altii „tin” cu Vointa Sibiu. Eu IUBESC „U” CLUJ ! Cand „tii” cu o echipa , iti permiti ca , in subsidiar , sa ai si alte favorite . Cand IUBESTI „U” CLUJ , nu mai poti „tine” cu alta ! Nici macar asa , sa spunem , ca idee . Daca ma intrebati pe mine , suporter vechi al „U”niversitatii Cluj , niciodata nu am „vibrat” pentru performanta altei echipe. Nici macar nu as putea raspunde unei eventuale intrebari ” Din strainatate , cu cine tineti?” Sau as raspunde : „Imi plac golurile lui Messi , mi-a placut TERIBIL fotbalistul Emilio Butragueno si devotamentul lui Paolo Maldini , DAR , in viata asta TIN CU „U” CLUJ ” . Da , cred ca acesta e raspunsul pe care l-as da.

De-a lungul existentei sale , e drept , „U” Cluj a avut o anume afinitate pentru Dinamo (era vremea cand , pentru a supravietui , erai cumva „afiliat” ori lui Dinamo , ori Stelei) . E drept ca au jucat la „U” (cu succes) un Prunea , un Dochia , un Batacliu , un Cr. Sava , au antrenat un Dinu sau Andone dar EU , suporterul „U”niversitatii Cluj i-am perceput doar ca niste rotite in angrenajul „U”niversitatii. Nu am fost mai fericit cand antrena Andone , decat cand antrena Sames . Nu am considerat necesar sa „ajut” nici o galerie , nu am fost pe „23 August” la meciurile cu Hamburg sau Liverpool , nu am „vibrat” deloc la castigarea Cupei Campionilor de catre Steaua. Aceste „evenimente” amintite au avut in mine aceeasi rezonanta ca si castigarea in 1991 a Cupei Campionilor de catre Steaua Rosie sau a ultimei Cupe UEFA de catre  Sahtior.

Suntem individualitati , asadar e imposibil sa gandim identic , nici macar 50 de ani de comunism nu a reusit asta , RESPECT orice individ care isi exprima ONEST si SINCER optiunile , asadar RESPECT si pe acei „U”isti care au afinitati pentru Dinamo. Ii respect nu pentru ca „tin” cu Dinamo , ci pentru ca IUBESC „U” CLUJ !

E problema fiecaruia , la urma urmei , daca pot imparti sufletul in casute in care sa aseze , frumos , atent , pasiuni pentru „U” si pentru cine doresc ei (ca e Dinamo , Steaua  sau Unirea Floresti) . Ca „U”ist eu ii respect pentru pasiunea lor pentru „U” !

Haide „U” !

Despre s”U”porteri si ziaristi

Exista in presa clujeana o situatie paradoxala. In timp ce CFR era pe cai mari si in gloria grupelor CL iar „U” se zbatea in mocirla ligii secunde , in timp ce managementul feroviar se straduia prin tot ceea ce marketingul a inventat sa balanseze spre ei simpatia publicului clujean , unul din „vectorii” de imagine se dovedea extrem de retinut , extrem de refractar la toate aceste „miscari” . Daca studiezi presa clujeana din 2007 incoace , cu greu vei gasi un ziarist care sa isi exprime (direct sau voalat) vreo REALA afinitate pentru performantele feroviare. Ba dimpotriva ! Nume ca Mihai Hosu , Emil Moldovan , Alin Sutea , Gelu Radu , Rares Bogdan , Vasile Racovitan , au afirmat mai degraba atasamentul fata de „U” decat incredere in performantele ceferiste. Poate , uneori , prea patimas. Poate , uneori , trecand dinspre statutul de ziarist spre cel de suporter .

Ei sunt , DUPA MINUNATII S”U”PORTERI ai „U”niversitatii , un vector care au tinut in viata o echipa in degringolada. Sunt convins ca in vara lui 2009 cand tocmai ne trecuse glontul pe la ureche (aceeasi la care ascultam ultimele minute dintr-un ACU-FC Bihor care parca nu se mai termina) , autoritatile clujene , DE FRICA UNOR CONSECINTE in primul rand de IMAGINE , au cautat solutii pentru a gasi „un Walter” care sa preia cartoful fierbinte numit „U” . Si asta , si pentru ca ziaristi ca cei mentionati mai sus (dar nu numai) , au mentinut „U” in prim plan , alimentand si dorinta s”U”porterilor. Daca era vorba de CFR in aceeasi situatie , sunt convins ca acum citeam de ei doar in statisticile istorice despre „au mai fost in fotbalul clujean”.

Uneori insa , nu ii inteleg pe acesti minunati purtatori de condei . Stiu ca o conditie de baza e sa fi mereu carcotas , mereu in cautare de subiecte si amanunte ascunse. Ca ziaristi , ii inteleg . Despre cealalta latura , de s”U”porteri afisati ai „U”niversitatii , am nedumeririle mele. In ultima postare pe ucluj.ro , Gelu Radu demoleaza tot ce e astazi „U” in numele unui romantic dar imposibil de retrait „spirit de altadata” . „U” de azi NU POATE FI „U” din 1965 sau din 1970 sau macar din 1995. Asa cum evolueaza societatea , tehnologia , asa a evoluat si „U”. Probabil ca Atletico Madrid de acum e ALTCEVA decat acelasi Atletico din 1965 cand juca pe „Municipal” . Ne place sau nu , asta e adevarul ! Nu ne intreaba nimeni daca e de bine sa nu ! Ar trebui fiecare sa ne uitam in intimitatea noastra si sa vedem ca noi insine ne mulam pe aceste schimbari. Tocmai de aceea , de la niste spirite tinere , ziaristi cu condei , e surprinzator aceasta „intoarcere in trecut” . Din punct de vedere pragmatic , asta e sensul , „U” e in trendul societatii . Gelu , iarta-ma , e total inadecvat sa il pomenesti pe regretatul Dan Anca in acest context . Nu stiu daca si-ar fi cautat sau nu loc de munca , stiu insa ca este la fel de iubit de s”U”porterii „U”niversitatii . Si sunt convins , ca alaturi de nea Remus Campeanu ar fi fost , poate spre surprinderea ta , alaturi de NOUL „U”.

Sa ne intelegem ! Nu am vrut ca aceste ganduri sa fie o pledoarie pentru manelizare , pierderea spiritului despre care vorbea profesorul Georgescu (apropo , de ce sa nu il creditam pe acesta de buna credinta? A spus despre „U” si spiritul sau cuvinte mai frumoase decat au facut-o Banceu , Falub si Sabau la un loc!) ! Atata timp cat S”U”PORTERII „U”niversitatii mentin acest spirit viu , cat nu accepta coloane vertebrale inclinate sau , mai rau , „smecherii” gen „Poli-AEK”  sau mai nou „Iasi-Breaza” , „U” poate merge inainte cu capul sus si cu onoare .

PS : Vasile Racovitan , avem de facut niste calcule : cate puncte a facut „U” dupa 5 etape !

Haide „U” !

Despre „U” , altfel

A trecut un weekend fericit pentru noi , „U”istii. Cred ca multi dintre noi , in sinea noastra , speram ca „U”niversitatea sa profite , intr-adevar , de degringolada de la Urziceni. Si asa a fost , spre bucuria noastra . Pentru cei ce au tendinta sa minimalizeze realizarea de sambata , le amintesc ca in fata noastra au fost Arlauskis , Brandan , Galamaz , Frunza , Onofras , Rusescu , jucatori care au facut 8 puncte in Grupele UCL . Oricate probleme or fi avand , calitatea de fotbalist nu ti-o ia nimeni .  Asa ca realizarea e notabila , chiar daca estetic am suferit , ca determinare si dorinta , „U” a aratat ca VREA si ca POATE. Pasa lui Bostina la golul lui Lemnaru si apoi executia acestuia , trebuie trecut in topul celor mai bune faze ale echipei in ultimii 20 de ani !

Cu inima plina de bucurie , am avut timp sa ma gandesc la „U” , altfel . Mi-am amintit ca am avut o echipa de baschet fete INCREDIBILA si mi-am amintit , in suita de titluri obtinute in anii 80 , de sezonul 1985-1986 , unul in care am jucat poate cel mai important meci din istoria lui „U” la nivel de echipe.

Sa ne amintim :

Castigasem al nu stiu catelea titlu consecutiv , si ne aliniam la startul Cupei Campionilor Europeni. In octombrie , in turul I , o incalzire cu Elizur Hoon Tel Aviv , urmata in noiembrie de un prim semn ca urmeaza un sezon de exceptie : dupa o infrangere la scor la Budapesta cu Tungsram , in returul de la Cluj intoarcem scorul si soarta calificarii cu o echipa ce fusese in sezonul anterior sfertfinalista a CCE.

Si vine tragerea la sorti a grupei semifinale , si apar in fata noastra Partizan Belgrad , Levski Spartak Sofia si celebra Primigi Vicenza . Echipa italiana era detinatoarea trofeului , echipa bulgara era semifinalista a editiei anterioare , iar Partizan venea din baschetul iugoslav. Pentru ca eram deja o echipa care avea orgoliul performantei , vestea a venit ca un dus rece. Ne era frica de un dezastru , urma sa jucam 6 meciuri cu floarea Europei. Pentru ca senzatia sa fie si mai accentuata , incepem dezastruos , cu un 51-89 in deplasare la Vicenza. Ce „uitasem” noi era ca aveam in echipa caractere , jucatoare ambitioase si orgolioase , si il mai aveam si pe Nea Martin , omul confundat cu baschetul feminin clujean. Si incepe o serie cu dubla victorie la Partizan Belgrad ( mai ales o victorie superba cu 114 – 99 la Belgrad) , victorie la Cluj cu Levski (si o nefericita infrangere la Sofia) si vine ZIUA MARELUI MECI , „U” Cluj – Primigi Vicenza . In oras era o atmosfera pe care o poti compara doar cu zilele premergatoare unei finale de cupa europeana , o agitatie generala pentru bilete , invitatii , pile , etc. Miercuri , 23 ianuarie 1986 . la ora 12 incepe agitatia la sala , la 15 sala era plina ochi (meciul incepea la 18) . La ora meciului , peste 5,000 de suflete in Sala Sporturilor . Atmosfera era irespirabila , nu aglomeratia , ci emotia colectiva , constiinta (oare de unde stiam toti?) ca asistam la ISTORIE , ne facea pe toti sa fim UNA cu cele 12 fete de pe banca si cu cuplul Martin-Pop H. Elevi , studenti , activisti de partid , militieni , doamne in blanuri scoase de la naftalina parca venisera la balul operei vieneze , nea Titi , Sandu , Calin Tomuta , Ovidiu Blag , Canada ,etc. Toti speram si in acelasi timp aveam inima cat un purece.

Despre meci si scor nu scriu nimic , probabil ca stiti ( 76-72 pentru „U”) , iar despre incrancenarea si ambitia din teren , din zecile de faze memorabile , mi-a ramas pe retina replierea aceea in defensiva a lui Tunde Enyedi cand , cu un „tur de sold” a trimis-o pana in masa oficiala pe americanca-vedeta a italiencelor.  A fost , pentru mine , semnul ca nu vom pierde acel meci. A fost un clasament nebun , cu trei echipe cu 4 victorii ( „U” , Primigi si Levski ) si am ratat calificarea in semifinale doar datorita timiditatii si diferentelor mari in meciurile de la Vicenza si Sofia) . Am ramas insa cu uriasa satisfactie ca am fost egalele fostei si viitoarei castigatoare a CCE , echipa italiana.

Probabil ca multora dintre vechii „U” isti aceste randuri le trezesc amintiri frumoase . Asta si doresc , sa privim spre viitor , amintindu-ne de gloria trecutului .

Nu pot incheia inainte de a aminti numele FETELOR DE AUR : 4-Gabriela Marginean , 5-Paula Misaila , 6-Tunde Enyedi , 7-Virginia Popa , 8-Mariana Badinici , 9-Carmen Costanasiu , 10-Aurora Dragos , 11-Suzana Sandor , 12-Maria Vigh , 13-Magdalena Pall-Jerebie , 14-Ildiko Manasess , 15-Gabriela Kiss . Pa banca , Nicolae MARTIN si Horia POP.

Cinste lor ! Haide „U” !

„U” genereaza asemenea gesturi

Este posibil sa fiu un idealist . Mai mult ca sigur ca asa este. Poate tocmai de aceea nu pot sa nu semnalez un gest.

Citeam undeva , zilele trecute , ca un anume jucator venit la „U” si-a vandut masina , una pe masura veniturilor castigate din fotbal , dintr-un motiv care tine de simbolistica . Era un Audi visiniu , cu tapiterie visinie. Aparent un subiect de „Click” sau de „Cancan”.

Citesc in Ziua de Cluj – editia online pentru 11 august ( http://www.ziuadecj.ro/sport/claudiu-niculescu-a-ales-u-si-a-renuntat-la-bolidul-de-lux–48665.html ) , informatia , de data asta cu amanunte care dezvaluie numele „subiectului” : CLAUDIU NICULESCU . In secunda in care am citit respectiva informatie , am realizat ca un gest de prima pagina a unui tabloid , poate insemna si altceva. In vartejul si poleiala lumii cotidiene , un gest , unul simplu si aparent vetust , „rimeaza” cu „U” . Probabil ca vor urma comentarii acide , se va spune ca e un populism ieftin , ca „nu haina face pe om”. Cand vorbim insa despre SIMBOL , iar cand SIMBOLUL este „U” , cred ca si „haina face pe om” . Un fotbalist experimentat , un sportiv pe care il asculti cu placere vorbind , lipsit de agramatisme si sabloane asa de des folosite in lumea lui Mitica , Gigi , Cristi , Adi si Iulica , a INTELES ca pentru suporterii „U”niversitatii o masina visinie da mai rau decat o infrangere cu 0-3 la Urziceni sau la Branesti.  FOTBALISTUL Claudiu Niculescu , prin gestul sau , a dublat o evolutie buna pe teren ( va amintiti cate reprosuri au aparut cand s-a zvonit prima data , in Austria , de intentia lui Walter de a-l aduce pe Niculescu la „U” ? ) cu un gest care arata care e locul „U”niversitatii in malaxorul care creaza falsi idoli si ingroapa valori .

Un „U”ist Batran , spune doar atat : RESPECT , Claudiu Niculescu !

Haide „U” !

Noi s”U”ntem UNIVERSITATEA

Suna a lozinca , eu insa , asemenea voua , cititorilor mei , o simt precum un crez. Fara sa blasfemiez , fara sa arunc cu vorbe , asta e ceea ce tine „U” in viata. Exista , desigur , si ingrediente : Jucatori , staff , patron , terenuri , stadioane , sali de sport , performante , contra-performante , etc. Pana la urma , precum unei mancari , fiecare adauga ingredientele care ii plac.

Ma intreb , in lumina ultimelor „evenimente” , daca putem permite , NOi , multii si tacutii care s-au nascut cu „U” in Babes , in Sala Sporturilor sau pe Municipal (mai tarziu Ion Moina) , sa permitem folosirea sintagmei din titlu si de catre cei care declara , undeva , pe siteul ucluj.ro ” Eu sunt huligan , si asta o sa raman” . Niciodata „U” nu a fost asociat cu injuratura , cu caramida , cu scandarile obscene , cu falsa presiune . Spunea cineva ca s-a ajuns ca unii care se dau „U”isti urasc mai mult „frana” decat iubesc pe „U” . Si asta trebuie sa acceptam ? Desigur , fiecare e liber sa gandeasca cum doreste , sa actioneze cum doreste , dar sunt acestia „U”isti ? De 40 de ani am trait cu „U” , acel „U” despre care toti vorbesc si tare putini il inteleg . Am vazut performanta la „U” , am vazut caderi si ridicari din propria cenusa , am vazut performeri uriasi si epigoni , dar peste toate astea , „U” este al nostru , cei care putem spune fara sa rosim : NOI s”U”ntem UNIVERSITATEA !

L-am citit cu multa placere pe Rares Bogdan. A cata oare spune lucrurilor pe nume? A cata oara ne spune ca „U” nu e injuratura , caramida sau invective ? Chiar nu sunt unul din fanii lui Pana , dar a trata asa un om nu face cincte nici unui „U”ist. Imi pare rau pentru cei care imi vor spune ca ei fac deplasari , ca striga , canta , dar eu ma despart de ei AICI si ACUM. „U” al meu , al multor mii sau zeci de mii de tacuti este AL NOSTRU . Asa cum injura , bat , lovesc acum chipurile „pentru simbol” , maine , fara nici o schimbare majora , o pot face (vor face) pentru stiu eu ce „Metalul” , „Steagul Rosu” sau „Flamura Rosie” (multumesc , Rares pentru inspiratie) .

E VREMEA ca NOI , cei care s”U”ntem UNIVERSITATEA , sa nu lasam ca degradarea sa umbreasca istoria si viitorul .

Haide „U” !