Archive for the ‘ Uncategorized ’ Category

Nocturna otravitoare

Am vazut aseara la Medias o mica “drama”. La sfarsitul unui meci incalcit, in minutul 93, echipa din Iasi a dat un gol (suspect de offside) si a castigat cu 1-0. O echipa care acum 2-3 etape era victima sigura, a acumulat in ultimele 2 etape un numard e sase puncte. Alta, Gaz Metan, o echipa frumoasa in peisajul trist al fotbalului romanesc, se scufunda spre “nisipuri miscatoare” (aproape ma urasc cand nu pot scapa de sabloane). Echipa asta a Gazului poarta cumva si emblema anternorului Cristi Pustai, “matematicianul”, “Dom’Profesor” , cum il alinta presa. De 5 ani jumate pe banca Gazului, el a obtinut (impreuna cu echipa) cele mai mari performante din istoria clubului (un loc 7 in Liga, participarea in PlayOff-ul Europa League dupa eliminarea lui Kuopio si mai ales Mainz05). Astea nu se uita. Oare?

Am vazut aseara un om trist. Bunul simt, invataturile bunicilor, propriile experiente imi spun ca omul trist trebuie ajutat. Nu mi-a placut niciodata sa traiesc intre “tristi”, e si asa viata cenusie destul. Tristetea unui om vine din multe, acum o sa ma refer doar la tristetea antrenorului. Exista in sport (in fotbal cu precadere) o tembela regula spusa si pusa in practica prea adesea : “in loc sa schimb 11 jucatori ratati, schimb un antrenor, poate asa se va produce un soc”. Despre ce soc o fi vorba n-am inteles niciodata! Soc asupra jucatorilor? Vorbim de niste oameni zdraveni, ditamai handralaii, oameni caliti in antrenamente, care joaca la plus 35 de grade sau la minus 20 , pe vand, ploaie, oricum. Astora ce “socuri” le mai trebuie? Cum ar putea schimbarea unui antrenor sa produca “socuri”? In lumea asta plina de mercenari, singurul “soc” adevarat ar fi ala de pe card. In lumea asta in care pentru bani multi jucatori mari ai lumii merg sa joace la Anji in Rusia sau prin Orientul Mijlociu, in lumea asta in care pupatul emblemei de pe tricou (intr-un gest de o manipulare grosolana) se face mai des decat o preluare reusita sau un sut sanatos , socul material e singurul care are sanse sa trezeasca. E drept, e o conditie necesara, nu si suficienta. Mai e nevoie de o tzara de valoare si un dram de constiinta.

Daca as fi intrebat, as raspunde cu cateva intrebari, la randul meu: cine a facut lotul asta ? Oare Pustai sau o conducere executiva dubioasa? Cine vrea sa fie altceva decat este? Oare Pustai sau niste “administratori” ai societatilor ce patroneaza clubul? Cine a transformat o echipa de localnici (cum ii sta bine unei echipe dintr-un oras transilvanean) intr-una de mercenari din spatii etnico-geografice dubioase? Pustai sau niiste “gulere albe” ?

“Drama” de acum a lui Pustai e drama sportului modern. Unul rupt total de comunitate, avid doar de lumini false de reflector si, evident, de multi, foarte muti bani. Daca as fi intrebat “Bine, ocoshule, daca ar fi sa ii dai un sfat lui Pustai ce i-ai spune?” as sta mult sa cuget. Ca ardeleanul. Si poate i-as spune asa: “In locul tau m-as inchide 48 de ore intr-o camera, singur, doar eu cu mine. Mi-as consuma acolo trairea si as analiza ce e de facut. Nu as lasa sa ma domine orgolii dar nici vinovatii inchipuite. As vedea unde am gresit eu (ca doar suntem oameni) si unde am fost “lucrat”. As iesi de acolo puternic si cu fruntea sus. Daca nu ajung 48 de ore, as mai cere ragazul a inca 24.” Mi s-ar raspunde probabil cu un zambet superior: “Asta e raspuns? Pe scurt, care e concluzia ta?”. Abia atunci as intelege: raspunsul nu il pot da nici eu, nici altcineva. Il poate da doar Pustai. Al meu ar fi clar: “Nu ma doboara pe mine niste nemernici! Eu ori voi! “. Si as sti ce sa fac de luni. Numai ca pe mine nu ma cheama Pustai.

Photo: gazistul.ro

Anunțuri

Cand „U” aduna energiile

Unora le-a placut ideea. Altora li se pare o pierdere de vreme. Unii spun ca e o fotma civilizata si responsabila de a cere rezlvarea situatiei, altii vad aceasta rezolvare printr-o escaladare a violentei.

Vorbim despre Scrisoarea catre rectorii Universitatilor clujene a venerabilului Mircea Tomus.  Sxrisoarea care a dat nastere petitiei de  AICI  S-au strans aproximativ 800 de semnaturi pana acum. Daca cineva ar avea curiozitatea si rabdarea sa parcurga lista semnatarilor, ar gasi extrem de multe lucruri interesante de subliniat. Am facut acest excurs si va perezint cateva din lucrurile remarcabile :

– aproximativ 17% din semnaturi sunt dinafara Clujului ; exceleaza judetele Mures (13), Salaj (13) , Bucuresti (8) ; peste 30 sunt din strainatate : UK & Ireland (7), Spania (6), Canada (4) , etc;

– semneaza tineri de 14 ani dar si venerabile persoane de 73 de ani

– destul de multe comentarii, unele din ele cu adevarat pilduitoare. Incerc sa reproduc cateva:

Buna ziua,
sunt nascut in Bistrita, dar locuiesc in Cluj din anul 2004, timp in care m-am atasat de aceasta echipa, am sustinut-o cum am stiut, la bine si la greu.
Sustin cu tarie petitia domnului Tomus, cu atat mai mult cu cat se adreseaza unor domni capabili, in opinia mea, sa aiba un cuvant de spus in rezolvarea situatiei clubului „U”.
Cu stima,
Ciprian Florea” – Ciprian Florea, 27 de ani

M-am nascut la Stanca, am facut primii pasi in Babes, am mers la primul meu meci pe vechiul Moina, am absolvit la UBB… „U” e parte din mine si din Cluj. Nu lasati echipa sa moara.” – Mihai Keller, 25 de ani

„Vremurile de bejenie au trecut.Faceti ce se poate pentru a pastra pe U ” – Dorin Constantinescu, 73 de ani

Daca in Imperiul Roman s-ar fi practicat fotbalul, „U” Cluj ar fi fost prima echipa din fosta Dacie. Cand spui „U”, spui Ardeal, spui onoare, spui respect, spui romaneste.
Tempo „U”! Locul tau nu poate fi decat la Cluj, sediul tau in cladirea Almei Mater Napocensis iar stadionul „Mircea Luca” a fost si va fi pururi casa noastra.
Nu va jucati cu sentimentele noastre!” – Bogdan Cojocneanu, 63 de ani 

Sunt autorul unei cărți despre „U”, marginalizate de așa-zișii „conducători” ai clubului, suporter al acestui simbol al ClUjUlUi timp de mai bine de o jumătate de secol și mă raliez cu entuziasm manifestului adresat clujenilor la inițiativa reputatului scriitor Mircea Tomuș, pe care am onoarea să îl cunosc. „U” este și va rămâne simbolUl „unor inimi românești”, este aplecarea noastră firească pentru cei ce-aU fost, ce sUnt și ce Urmează să fie Oamenii Almei Mater Napocensis. N-am încetat nicio clipă să cred că „U” este centrUl de sUflet al Transilvaniei, bUcUria noastră de-a ne cUnoaște aplecarea spre dragoste, cinste, cUraj și omenească sete de Oameni. ClUlUl poartă însemnul magic: „U”!” – Vladimir Cinezan, 66 de ani

Cititi va rog toate aceste mesaje si multe altele pe care le gasiti acolo! Asta ne va da energie sa mergem pana l;a capat !

Apel catre Asociatia Sepcile Rosii 1919

Voi adauga aici un comentariu primit la postarea „RESPECT, MEDIAS” :

Dragi mei confrati , noi , mediesenii , suntem alaturi de U , avem aceleasi culori , graim ardeleneste . Nu va lasati , nu cedati , nu vreau sa stiu ca miticii si-au facut cuib in sufletul unui club care simbolizeaza Ardealul .. Protestati in continuare si va asigur ca de pe Tarnava Mare pana pe Somes nu-i suporter adevarat care sa nu va sustina ! Un gand fratern din Medias !”

Asemenea manifestari de simpatie trezeste „U”! Sunt convins ca aceleasi ganduri au suporteri de la Baia Mare pana la Sibiu si de la Brasov la Oradea !

Reinnoiesc invitatia catre Asociatia Suporterilor Sepcile Rosii 1919 sa ne coalizam eforturile si sub umbrela acestei asociatii , condusa de oameni respectati de toata suflarea „U”ista sa punem in practica proiectul Suporter „U”! Pana nu e prea tarziu !

http://suporteru.ro/

 

 

Tot noi, alta etapa

Dupa marsul de ieri am tras niste concluzii. O sa le expun aici, impreuna cu viziunea mea despre ce ar trebui sa facem. As vrea sa cititi intai cu atentie, abia apoi sa apara criticile. O sa le accept pe cele constructive.

A mai fost, asadar o zi de adunare si de mars. Lumea ne stie problemele. Le-am strigat tare, le-am expus, problema si decizia e in mana altora. Cred ca am epuizat aceasta forma de a ne manifesta.

Este nevoie sa facem ceva la alt nivel si cu alt impact. Pentru a fi vizibili cu adevarat, pentru a fi PARTENERI si nu doar o adunare dezorganizata, este momentul ca Asociatia Sepcile Rosii 1919 sa se mobilizeze. Este evident ca o reprezentare institutionalizata este de preferat. Este evident, de asemenea , ca Asociatia are inca credibilitate in randul marii mase de suporteri. Este evident ca in felul asta putem deveni parteneri de dialog si nu doar „acceptati” (uneori) sau „ignorati” (de cele mai multe ori).

In acest sens, inclusiv initiativa Suporter „U”  isi va gasi locul firesc. Multi ati ridicat semne de intrebare, multi ati fost suspiciosi. Nu mai revin sa spun ca totul e curat si fara interese obscure. Spun acum doar ca Suporter „U” trebuie sa isi gaseasca locul sub „patronajul” Asociatiei.  O asociatiei care va trebui sa devina activa, coerenta, vizibila (mai mult decat unele comunicate). Asociatia va trebui sa aiba un sediu public, care sa se constitue ca un loc de intalnire si dezbatere, sa aiba persoane de contact  zilnic (chiar angajate daca voluntariatul nu e posibil) , sa aiba intalniri cu presa, cu clubul „U”, cu autoritatile. Trebuie sa aiba o campanie de publicitate, sa aiba activitati de PR profesioniste, sa fie organizator pentru evenimente dragi tuturor „U”istilor.

Stiu ca toate astea inseamna resurse. Prin atragere de membri, prin sponsorizari, prin cota de 2%, prin parteneriate cu firme si autoritati, totul ar fi posibil. Este nevoie de mobilizare, este nevoie de organizare si de anumiti profesionisti care sa faca lucrurile sa functioneze. Inceputul pot fi un site , un sediu public intr-un loc accesibil , persoane la dispozitia publicului .

Imi reinnoiesc rugamintea catre Calin Misan si Bogdan Blaga de a gandi acest rol al Asociatiei Sepcile Rosii 1919 si integrarea in ea a proiectului Suporter „U”. Impreuna se pot face lucruri adevarate. In starea in care ne aflam nu suntem decat masa de manevra si o „adunare”. Fara putere, fara impact. Si e pacat !

Haide „U” !

Imposibila renuntare – editorial scris de Alin Fornade

Redau editorialul scris de Alin Fornade in Ziua de Cluj . Nu e nevoie de nici un al comentariu :

„U” Cluj se mută iar la Buzău. Nu ştiu, zău!

Bine, probabil că nu au înţeles. E şi greu să priceapă, nu-i condamnaţi. Aici vorbim de sentimente, de fidelitate, de tradiţie, de solidaritate, de onoare. Politica e altceva. Înseamnă uşurinţa de a negocia orice în numele unei sinecuri şi de a minţi cu zâmbetul pe buze. De a te face frate cu dracul până treci scrutinul. Nu mai avem repere credibile, stânga sau dreapta e totuna, aceeaşi dezamăgire. Pe voi vă privesc cu condescendenţă, iar uneori cu teamă. Sunteţi o povară pentru ei. Folosiţi aceeaşi limbă, dar au nevoie de traducător . Insistaţi să le aşezaţi în faţă oglinda, să-şi vadă nasurile lungite de mierea otravită pe care o presară în fiecare sunet. Să nu uităm că suntem în oraşul unde fostul primar, Sorin Apostu, intrat în folclor şi în atenţia procurorilor pentru dexteritatea cu care manipula tabla împărţirii, este invitat să predea în continuare la Facultate.

Întâmplarea e reală, nu e un scenariu pentru „Camera Ascunsă”. Unul dintre antrenamentele fotbaliştilor Universităţii din Parcul „Babeş” a fost întrerupt de un musafir nepoftit. Nu era un jucător venit în probe, ci o cârtiţă deranjată că i-a fost încălcat teritoriul. Muşuroiul a fost distrus de crampoanele nervoase şi episodul a devenit subiect de glume printre jucători. Szilagyi ar putea să le povestească şi despre liliecii vânaţi pe holul insalubru al fostului „Ion Moina”. De cârtiţă nu au scăpat încă. Luni am avut impresia că participăm cu toţii la o reeditare a filmului „Ziua Cârtiţei”. Din nou, Anamaria Prodan preia Universitatea Cluj, iar se discută despre mutarea echipei la Buzău. Din păcate, nu suntem la Telecinematecă, e tristul prezent.

Craiova a murit, Corvinul nu mai e, Timişoara a fost devalizată, FC Argeş e departe de luminile rampei. Urmează şi „U” Cluj? Arătaţi-le că vă pasă, că mămăliga gigant, la care a trudit şi primarul Boc, poate exploda. Pichetaţi Primăria şi Consiliul Judeţean, trimiteţi soli să afle ce vrea Walter. Strigaţi-vă tare iubirea, încât să se ascundă degeaba după geamurile birourilor sau în cabina vatmanului. Refuzaţi să fiţi o masă de manevră, o miză a unui joc de şah ocult. Circul trebuie oprit, şantajul trebuie să înceteze. Acţionaţi cu inteligenţă şi fără violenţă. Fiţi atât de insistenţi încât şi seara, la culcare, să le rasără un „U” pe tavan. În octombrie serbam Ziua Recoltei. Acum e nevoie de o Zi a Revoltei sau de un anotimp dacă nu e suficient. Dacă aşa e tratat un simbol al oraşului, ce pretenţii să mai avem de la Boc şi Uioreanu? Ne vor vinde pe toţi în cazul în care primesc un preţ bun.

Ar fi fost un gest de minimă decenţă ca Emil Boc să organizeze o conferinţă de presă după ce fanii au organizat marşurile de protest şi s-au oprit, de fiecare dată, să-şi clameze nemulţumirile lângă Primărie. Ar fi fost normal un dialog, nu era o cerinţă a fişei postului. Spre exemplu, edilul Capitalei, Sorin Oprescu, a iniţiat un Comitet de Sprijin pentru echipa de handbal Oltchim din Vâlcea. E şi oportunism electoral în cazul lui Oprescu, dar nici lui Boc şi Uioreanu nu le solicităm declaraţii de dragoste. Consiliul Local are şi posibilitatea să rupă contractul cu Walter, să-i ia dreptul de a folosi sigla şi culorile. Echipa s-ar elibera, dar ar trebui să se înscrie în ultima ligă. Ar fi un sacrificiu imens, pe care nu ştiu dacă suporterii Universităţii îl mai pot accepta după ani de zile în care au fost păcăliţi, când nu au nici o garanţie că nu vor fi ispitiţi pe un alt drum al pierzaniei.

Nu va fi uşor, dar când a fost? Pentru o mai bună mobilizare, vă prezint un citat al unui politician veritabil. Îl cheamă Winston Churchill şi, când a rostit fragmentul de mai jos, se apăra de un tip mult mai periculos decât Florian Walter: „Vom merge până la capăt,..vom lupta pe mări şi pe oceane, vom lupta în aer cu tot mai multă încredere şi forţă, ne vom apăra Insula, oricare ar fi preţul. Vom lupta pe plaje, vom lupta pe terenurile de aterizare, vom lupta pe câmpuri şi pe străzi, dar nu ne vom preda niciodată”.

Nu criza economică e principala ameninţare a vremurilor noastre, ci indiferenţa. Să nu vă predaţi! 

 MULTUMIM Alin !

11 octombrie – zi simbol

Cati va amintiti ca 11 octombrie e o zi-simbol pentru Cluj? In 11 octombrie 1944 Clujul a fost eliberat de sub ocupatia hortysta.

11 octombrie 2012 trebuie sa fie alta zi-simbol: eliberarea Clujului de margineni, walteri si maneliste. Daca e cazul,si de uioreni, boci si alte natii.

La orele 17,00 , PREZENT pe EROILOR :

RESPECT, MEDIAS !!!!!

Citesc pe site-ul suporterilor echipei Gaz Metan Medias postari legate de situatia lui „U” . Le redau asa cum sunt ele :

nu stiu alti medieseni cum privesc problemele de la Cluj. Dar dupa parerea mea ar trebui sa fie si problema noastra.pentru ca o mana de oameni vor sa fure placerea majoritatii.. o mana de oameni vor sa fure fotbalului. nimic nu e mai frumos decat sa mergi pe stadion sa-ti urmaresti echipa varita ..iar de ceva timp apar tot felul de oameni dubiosi ..care pt. un pumn de bani muta echipa ..schimba nume de echipe.. cumpara ..vand meciuri prin intermediul unor jucatori.cine nu are bani sa fie patron de fotbal ..mai bine sa lase locul cuiva care ar putea face ceva. nu sa muti echipa la sute de chilometri sa o face „satelitul” altui club. f. trist.”

si :

„… Nu putem fi decat alaturi de voi …Am scris aici mai acum cateva zile ca visul oricarui sudist e sa puna mana pe un club de traditie din Ardeal sau Banat. A venit numitul Busca convertit Walter … trebuia sa nu il primiti … Nu imi venea sa cred cum la un joc de-al vostru la Medias , galeria lui U il saluta dupa meci . Bai fratilor oamenii astia l-au avut presedinte de club pe Emil ( nota : IuliuEmil era fratele sau) Hatieganu … cautati pe wikipedia si vedeti ce somitate a fost omul asta ,si dupa zeci de ani in locul lui apare un mitica poreclit pe Dambovita ” regele sobolanilor ” de la firmele de deratizare pe care le avea . Apoi mai apare o duduie cu un trecut promiscuu … incredibil cate decadere . Primarul de juma de metru sa faca bine si sa ia atitudine , ca e echipa orasului , e simbolul Ardealului … iesiti in strada , mobilizati toti oamenii care tin la identitatea lor de ardeleni .. Eu va iubesc pentru ca la voi a jucat medieseanul nostru Mircea Tiglaru … ce atacant de careu ! Gazistule , fa un apel la solidaritate cu U Cluj , e cea mai faina galerie din tara , au cele mai faine cantari …. , nu se poate sa moara un asemenea club fondat in 1919 . Moare U Cluj si ne trezim cu Damila Maciuca in A , vedeti ca e pe primul loc in B . O sa jucam in campionatul ” satelor uitate din Regat ” . Daca tot joaca Chiajna , au jucat Mioveniul , Otopeni , haideti – ma sa intram si noi cu Copsa Mica , cu Dumbraveniul , cu Blajul ca au aceeasi populaţie , ba arhitectura e mai frumoasa. Vreau sa vad care dintre medieseni aveti spirit de solidaritate cu baietii de la ” U ” , simpatia si dragostea nu costa !!!!!”

Gnaditi-va cate asemenea opinii exista (spuse sau tacute) in tot Ardealul si nu numai. SI PENTREU EI trebuie sa ne luptam ca „U” sa ramana la Cluj si sa reinvie in spiritul culorilor alb-negre.

Haide „U” !