Acum e nevoie de ACTIUNE!

Vestile (reale sau inventate) nu sunt din cele bune. „U” este din nou la mana unora care nu au nici cea mai mica treaba cu culorile alb-negre. De la autoritati la tot felul de „investitirori”, nimeni nu vede „U” decat, fie ca un cartof fierbinte, fie ca o jucarie de facut si desfacut.

Vremea lamentarilor a trecut, vremea datului cu parerea a trecut, e vremea ACTIUNII. Daca vrem ca „U” sa ramana a Clujului, avem la dispozitie doua saptamani. Atat. E cazul sa ne mobiolizam.

Nu va iluzionati cu un „U” curat in ligi inferioare. Nu avem nimic (palmaresul e la cei care isi dovedesc neputinta in a face ceva) . Nu va amagiti ca un Paszkany cu atitudine de grof va fi mai putin dornic sa ne calce in picioare. Nu mai luati exemple de aiurea (Timisoara) cand conditiile de la noi sunt cu totul altele. Nu va amagiti cu autoritati.

Cand am scris acea propunere de asociere (repet, nu cu Prodan) lumea a sarit ca arsa. Cand am spus ca singura cale de a face ceva este DIN INTERIOR, s-au gasit primadone sa ma intrebe ce interese ascunse am. Observ ca acum acele persoane tac. Ei bine, eu no o sa tac.

Daca suflarea „U”ista crede ca prezenta in fruntea miscarii Suporter „U” a lui Calin Misan si Bogdan Blaga ofera credibilitate, ii invit cu toata consideratia si dragul sa preia fraiele acestei actiuni. Ii rog chiar sa se implice. O sa raman alaturi, o sa dau tot ce am mai bun in mine pentru aceasta cauza. Suporter „U” poate fi preluata de Asociatia Suporterilor Sepcile Rosii 1919 si va deveni activa in cinci minute .

Haideti sa facem ceva, altfel o sa ne urmareasca blestemele inaintasilor !

Haide „U” !!!!!

Anunțuri

„U” de maine, viziunea Profesorului Tomus

Venerabilul Mircea Tomus vine cu o propunere interesanta intr-o postare pe site-ul suporterilor ( http://www.ucluj.ro/editoriale/tomus-draga-u-ist-batran-i5718.html ) . Ii multumesc in primul rand pentru mentionarea mea inca din titlul articolului Domniei Sale. Este si asta o dovada ca exista si calitate, si civilitate si cultura adevarata intre „U”isti.

Va las sa ii cititi propunerea singuri, este mai mult decat interesanta. Este fezabila? Raspunsul meu este DA, avand in vedere potenta cel putin a primelor doua universitati clujene ( UBB si UTCN ) pentru care un „efort” ca cel descris de profesorul Tomus este floare la ureche. O asemenea „conctructie” , unica in felul ei, ar capta imediat si atentia media, vector esential in anii nostri si asadar ar aduce resurse financiare prin parteneriate publicitare. Ar fi o constructie care daca se doreste durabila ar trebui sa inceapa cu temelia, cu readucerea „spiritului” in scoli si facultati, in mediul academic in general. O constructie avand la baza o „Academie de sport” (nu ma feresc de cuvinte) care sa produca an de an generatii de sportivi, fiind principala sursa de alimentare a unor echipe de performanta. Baza materiala exista, stiinta managementului ar trebui sa nu fie o problema intr-o urbe precum Clujul.

Vine insa intrebarea daca o asemenea constructie e si realista. Trebuie sa tinem seama de absolut toate aspectele. O sa le mentionez doar pe cele esentiale :

1. Nu mai avem in fruntea universitatilor niste vizionari, niste oameni dedicati comunitatii asa cum au fost cei de la inceputul secolului XX. Actualii conducatori ai universitatilor clujene sunt niste simpli slujbasi, nu trezesc emotie, nu sunt personalitati in fata carora te retragi cativa metri cand trec pe strada. Nu au, asadar, capacitatea de coagulare a energiilor. Cei care au tangenta cu mediul universitar stiu ce spun si imi vor da dreptate.

2. Comunitatea clujeana ca si ansamblu e una total deteriorata si mercantilizata. Oameni care habar nu au ce este „spiritul comunitar”, „dorinta de apartenenta la comunitate” , „responsabilitatea fata de comunitate” stau in fruntea Clujului. Oameni mici, fara viziune, fara anvergura necesara. Oameni care decid in numele comunitaii dar care, cu notabile exceptii, nu au in sange traditia Clujului comunitar.

3. Masa de sustinatori este atat de eterogena (a avut grija epoca de aur sa o aduca in starea asta) incat rar vei gasi 100 de oameni care sa adere la o idee si sa o sprijine cu suflet, inima si determinare. Priviti stadionul , D-le Tomus si veti intelege ce spun. „Episodul” de ieri cand o tribuna intreaga s-a alaturat peluzei este, inca, singular.

Scriam deunazi despre fotbalul intr-un burg transilvan. Largind putin ansamblul, exista acolo o micuta comunitate constituita ad-hoc de oameni dedicati culturii comunitare. Fac eforturi de a coagula energii si spirite. Poate ca sunt niste visatori, poate ca actiunile lor nu au intotdeauna finalitatea asteptata, dar incearca. Plecand de la acest exemplu, va spun, D-le Tomus ca sustin categoric o initiativa ca cea descrisa de Domnia Voastra. Precum micul burg , Clujul, o citadela transilvana, merita aceleasi eforturi. Va trebui insa mult realism si o abordare coerenta si pragmatica. Doar din prea-plinul dorintei noastre nu se va realiza nimic. Poate ca privind spre micul burg, vom invata si noi ce inseamna perseverenta, vizionarismul si dedicatia. Orgoliile nu isi au locul intr-un asemenea excurs.

In 1919 s-a coagulat „U” dinspre comunitatea studenteasca si a fost imediat imbratisat de varfurile academice. Ce propuneti Dumneavoastra e o reconstructie inversa, pornind de la varfurile universitare spre masa. Constructie posibila, desigur, daca acele varfuri ar avea constiinta faptului ca stau, vremelnic, pe scaune pe care au stat adevarati universitari.

Sa dea Bunul Dumnezeu ca lumea sa constientizeze ca spiritul e nepieritor !

Dilema in alb si negru

Pornesc aceasta postare de la excelenta analiza a venerabilului profesor Mircea Tomus (sibian cu sange alb negru universitar) in editorialul scris pe site-ul suporterilor Universitatii Cluj (  http://www.ucluj.ro/editoriale/tomus-fotbalul-ca-o-cultura-cultura-ca-fotbal-i5715.html ). Un fin om de cultura, Domnul Tomus a sintetizat dilema si, intr-un fel, drama transformarii Universitatii dintr-un simbol intr-un produs de consum. Analiza Domniei Sale ajunge la concluzia ca „U” din 2012 nu mai are (sau nu mai poate avea) nimic comun cu idealurile profesorilor Universitatii Daciei Superioare din 1919.

Intrebarea e una si e simpla: ce vrem? Un „U” cu valente de produs de consum sau unul onest, usor anacronic dar pur, apropiat de imaginea sa din deceniile treisau patru ale secolului XX? Raspunsul e insa unul infinit mai complicat. Profesorul Tomus ne da exemplul Timisoarei. Un exemplu edificator si nu prea. Exista si acolo un ASU POLI apropiat de ce era Poli candva, cu o mana de entuziasti care merg la meci in deplasare cu bicicleta si un ACS POLI, un hibrid din hibrid din hibrid…..(cine mai stie cate fuziuni au fost?) pus cumva fortat pe linia de plutire de catre autoritati. As pune pariu ca ASU (cel din liga a cincea parca) nu va termina competitia, ca vor aparea cat de curand lipsurile si demobilizarea generala. Si va muri o idee frumoasa si generoasa.

Ce uita profesorul Tomus este ca la Timisoara nu exista un deal in oras, asadar nu au un concurent. La Cluj exista. Daca ar fi unul onest si fairplay (ca doar vorbim de sport)  ar fi ok, concurenta este motor al progresului. Stim insa ca nu e asa ! Urechile mele au auzit undeva in 2002-2003 „profesia de credinta” a celui „alintat” de Uisti in fel si chip: „Nu ma las pana nu iau Universitatii si ultima femeie de serviciu”.  Un „U” iluzoriu si doar aparent curat (cine garanteaza asta?) prin liga a patra sau a treia are nevoie si acesta de bani. O deplasare la Gherla costa cateva sute de lei, una la Hunedoara bate mia. Cat o fi de „amatori” , jucatorii trebuie platiti (chiar daca probabil simbolic), costurile de organizare acasa (stewarzi, ambulanta, baremuri de arbitraj) inseamna alti bani. Adica bani. Si cand vorbim de bani, deja devenim suspiciosi, se vor gasi mereu carcotasi si Gica-Contra (cititi guestbook-ul suporterilor si va veti lamuri), si s-a dus pe apa sambetei puritatea si curatenia acestui „U” iluzoriu. Pe care „dealul” il va stribv precum strivesti o furnica.

Suporterii „U”isti spun aproape la unison ” nu vrem performanta cu orice pret, vrem onestitate si dragoste de culori, vrem fidelitate, onoare, repect si traditie”. Ma alatur lor Le atrag insa atentia ca sportul ca activitate sociala e competitie si, asadar, performanta (pozitiva sau negativa).  Daca respecti reguli si cutume, daca nu te inclini manipulatorilor, daca castigi prin daruire sau pierzi dar dand tot ce ai, mie mi-e destul. Sunt un naiv probabil care inca crede ca „investitorul bogat” descris de profesorul Tomus se poate educa, poate crede in simboluri si traditii, le poate respecta. Pana la urma ar fi un win-win : suporterii isi recastiga demnitatea si idealurile, iar el renumele si de ce nu, castigurile financiare.

Am facut deunazi o propunere de asociere a suporterilor in club care a starnit un tsunami de revolta de zici ca spuneam acolo ca vrem sa fim amantii prodancai. Acum ca ea a plecat, poate vor crede unii ca vrem sa ne schimbam orientarea sexuala asociindu-ne cu vreun Marginean prezent sau viitor. Le spun acestor carcotasi ca eu vad in continuare fezabila aceasta asociere care ar aduce un control de idealism intr-o activitate, vrem nu vrem, mercantila si asadar susceptibila de orice.

Dilema amintita exista. rezolvarea ei sta in puterea de a judeca realist si cu obiectivitate. Altfel nu vom fi decat inca o Craiova pe harta sortului romanesc. Asta ne dorim?

Pana cand?

A trecut si meciul de la Medias. Unul trist si care arata de fapt starea in care „U” se afla in acest moment. Am fost acolo, am vazut un meci anost cu doua echipe care au URIASE probleme de valoare.

Nu o sa cad in greseala analizei unui meci in care n-as putea remarca vreun jucator din cei 28 intrati pe teren. As vrea sa spun altceva acum si aici:

Admiratie si stima galeriei care a insotit echipa la Medias. Fiind vorba totusi de 125 de km puteau fi mult mai multi. Nu o sa ii „cert” pe cei ce n-au fost, starea de apasare si lehamite atarna greu si ii inteleg pe toti. Frumos mesajul pentru Claudiu Niculescu, il merita pe deplin.

Daca majoritatea merita cuvinte de apreciere, o sa ii intreb pe cei cativa care s-au dus dupa meci la zona mixta sa injure tot ce era pe acolo, PANA CAND ? Ati injurat echipa adversa (oare ei ce vina au ca au vrut sa castige?), ati injurat jucatorii nostri (oare ei ce vina au ca asta le e valoarea?), ati injurat o Doamna prezenta acolo, cred ca ati injurat si autocarele care stateau cu motoarele pornite. Va intreb aici si acum, daca asa va simtiti mai barbati? Daca felul asta de „imagine” facuta lui „U” va face fericiti?

Pe site-ul suporterilor medieseni veti gasi cuvinte de lauda la adresa galeriei noastre. Oamenii vad si apreciaza. Ne invidiaza. Isi amintesc de galeria noastra la meciurile cand jucam la Medias. Tocmai de aceea, intreb inca o data : PANA CAND o mana de oameni ne pot face atata rau? Nu sunt in masura si nu vreau sa dau sfaturi. CRED insa ca e momentul sa alegeti un LIDER adevarat. Unul care sa reprezinte galeria minunata pe care o avem. Unul de care sa asculte TOTI. Unul care sa nu mai permita scene ca cea de ieri seara de la Medias.

Fotbalul din burg

In acest articol nu va fi vorba despre „Universitatea”. Celor care vor fi surprinzi le amintesc faptul ca „U” traieste intr-un fenomen, el trebuie ascultat, analizat si inteles. Nu-i mai putin adevarat ca trebuie sa aplici sintagma „priveste la altii, invata din greseli, sa nu le repeti”.

O sa vorbim azi despre un club din inima Ardealului. Un club care, intamplator sau nu, poarta aceleasi culori ca si „U”. La fel de „intamplator sau nu” acest club exista intr-o comunitate mica dar ambitioasa. Si vom mai vorbi  despre „ziaristi”, „site-uri de suporteri”, „oameni de bine”, etc.

Clubul asta este pentru comunitatea respectiva si Sport, si Opera , si Teatru si Filarmonica. Acest club nascut intr-o comunitate ambitioasa ca multe din cele vietuind in burgurile transilvane, a trait o existenta lina de plan secund. Esalonul doi al fotbalului parea ceva ce se potriveste dimensiunilor si ambitiilor locale. Dupa 1989, frumosul burg a trait un moment de revelatie cand a reusit o promovare in primul esalon fotbalistic.

Au avut performante modeste, pe masura investitiilor reduse si a ambitiilor modeste. Nu a fost suficient. Pentru ca la noi nu ajunge suflet si investitii, mai trebuie ceva. „Ceva” ce nu mai gasesti la altii. „Asii combinatoricii”, tot felul de coposi si becali si porumboi. Nu toti si-i pot permite. Exista insa si cei din „esalonul doi”, „nevazutii”, cei care se plimba de la o echipa la alta cu promisiunea „Luati-ma pe mine, va rezolv si aia si aialalta la FRF, LPF, UEFA, ONU, oriunde, il stiu pe ala ….si pe ala…..” „Gulerele albe”, „purtatorii de cravata de la oficiala” ai micutului club din micul burg transilvan au fost vrajiti de cantecul de sirena (nu, nu Vasile Roaita, s-a dovedit ca ala era al Sigurantei) al unui asemenea om „de esalonul doi”. Sau, poate, le-a fost impus. Primele rezultate au inceput sa apara. O salvare de la retrogradare desi erau retrogradati sportiv, un avans pe loc european, omul a facut si a desfacut. Incet incet, clubul se face tandari. Se aduc „oamenii lui”, „jucatorii lui”, declaratiile se schimba, pretentiile cresc.  Printre ultimele „redute” : antrenorul. Nu conteaza ca se identifica practic cu clubul si burgul, nu conteaza ca a antrenat si la retrogradare si in cupe europene, nu conteaza ca prin mana lui s-au slefuit jucatori vanduti pe bani frumosi de „invizibilul” nostru.  Nu o fi antrenorul respectiv vreun Guardiola, dar e un nume si are „stofa”. De vreo doua-trei saptamani „se lucreaza”. Nu, sa nu va inchipuiti ca stand la masa barbateste si discutand. Nu e stilul ! Zvonuri, „ziaristi” cu „temele facute”, un „site al suporterilor” care parca executa ordine (un deja vu ), oameni de prin oras, totul e folosit. Scopul e unul singur: „invizibilul” nu spune nimic, dar „spun” toti ceilalti. La o adica, „s-a scos”: „Am spus eu ceva?”

Omul asta, antrenorul, a facut pentru clubul si burgul transilvan mai multa imagine decat vor face „invizibilii” si „gulerele albe” la un loc in toata viata lui. Nu stiu daca va rezista. Eu ii doresc din toata inima. Pentru ca e munca lui de ani de zile. Ce le cer eu insa tuturor celor implicati, „invizibili” sau nu, este sa fie BARBATI. Stati oameni buni la aceeasi masa, discutati barbateste si trageti IMPREUNA concluziile. Stiu ca suna iluzoriu. Omul nostru „invizibil” nu stie acest exercitiu. El nu asa a ajuns „cineva”. Oare burgul transilvan va avea reactie? Si daca da, va reusi sa readuca valoarea de adevar a faptelor? Pana atunci tin partea antrenorului !

„Povestea” asta e cat se poate de reala. Parca vine trist, sa se adauge felului in care ne-am despartit de Claudiu Niculescu. Oare spre ce ne indreptam?

Unde dai si unde crapa

Daca unii din suporterii „Universitatii” au probleme existentiale, asta nu e problema mea. Daca unii vad propunerea ca o „asociere intru crima” , iar nu e problema mea. Sa fi insa asociat cu persoane care au distrus si distrug clubul asta, da, asta e problema mea.

Nu eu, ci unii dintre voi aveti o problema. Dispute sterile, orgolii nemasurate, concursuri de genul „cine e cel mai Uist dintre Uisti” , suspiciuni, asta va caracterizeaza pe unii , Domnilor. Aceste atitudini sunt cele care cu adevarat vor DISTRUGE clubul. Nu walteri,margineni, prodance. Daca, citind propunerea spre dezbatere, ati avut acea reactie de „noi nu ne asociem cu aia” , eu va doresc vise placute . Cand va treziti insa sa nu plangeti, precum copilul care s-a culcat cu jucaria langa pat si acum nu o mai gaseste!

Intre „efervescenta revolutionara” si realism

Propunerea din postarea anterioara a generat, asa cum ma asteptam, reactii diverse. Trebuie facute cateva precizari preliminare:

– acel text este un text de blog, esential diferit de o propunere oficiala. Ca stil, ca libertate a exprimarii, un blog iti ofera libertatea unei exprimari uneori pamfletare, departe de concizia si sobrietatea unui document oficial. Un asemenea document va fi redactat (daca va fi) in cele mai protocolare formule, sa fiti siguri de asta.

– propunerea de acolo e una din multele posibile. E o incercare ! E liber fiecare sa o faca, faceti-o oricare dintre cei care ma cititi. „Nu se poate, nu va accepta nimeni” pentru mine e un raspuns inacceptabil. Daca nu incerci, nu vei sti niciodata!

Ca sa trec la esenta problemei si sa explic cumva sensul titlului, voi spune ca nu ma numar printe membrii „activi” ai galeriei. Am explicat in alta parte de ce. Asta nu inseamna ca trebuie sa facem concurs cu tema „care e cel mai mare Uist”. Oricine gandeste are dreptul la opinie. O sa v-o expun pe a mea:

Suntem intr-un impas aparent fara iesire. Ne-a adus aici o execrabila gestionare a momentului 2009 cand „U” a fost un cartof fierbinte de care administratia locala a vrut sa scape cat mai repede. Repezeala, lipsa de viziune, de informare, reaua-credinta poate, ne-au dus la solutia Walter. Dupa mine e doar o intamplare, la fel de paguboase ar fi fost solutiile Vizer, Netoiu, Turcu sau oricare s-or mai fi vehiculat atunci. Ele vin din acelasi mediu profund viciat si corupt care este fotbalul romanesc de astazi.

O tragem azi de la o decizie din 2009 facuta pe genunchi. Dorim ca ea sa nu se mai repete. Pentru ca, dupa mine, asta se prefigureaza in acest moment: convingem un „alr Walter”, iar plateste datorii, iar se infoaie, iar are discursuri sforaitoare…In 2009 am iesit in strada pentru ca nu mai voiam consiliu local, politruci, voiam altceva. Acum, in 2012, facem ce? Iesim in strada cerand preluarea echipei de catre CL ? Am innebunit chiar de tot????Stiu, vor exista voci cum ca aceasta preluare sa fie doar una de garantie pentru un alt investitor, un fel de tampon intre vechi si nou. Adica exact ce a facut Walter, prin „depozitarul Limoniu”.

NU DOMNILOR, calea pe care eu o vad e alta: singura entitate constanta si onesta in tot ce inseamna mediul „U” de-a lungul ultimilor 10-15 ani este masa de suporteri. Atat cei vocali si „revolutionari” (galeria) cat si masa imensa tacuta si nevazuta in cele mai multe cazuri a simpatizantilor, a celor care prin diverse mijloace au ajuns aproape de „U” si asa au ramas pentru tot restul vietii.

Un amic „U”ist pur sange (Dan Andreica) puncta foarte corect: intrarea asocierii suporterilor si simpatizantilor in actionariat este cheia de bolta a unei viitoare constructii adevarate. Acolo, inauntrul societatii se fac si se desfac, nu la consiliul local, nu in presa si nici macar la mitinguri/marsuri de sustinere. Acolo poti interveni, acolo poti afla problemele, acolo poti incerca rezolvarea lor. Intre „efervescenta revolutionara” si realism, e de ales al doilea. Poate vom intelege ca Walter-Limoniu-AMP-Boc-CL sunt efemeri, sunt nefericite erori ale timpului, grupul suporterilor si sustinatorilor trebuie sa fie mereu acolo.

Nu cred ca vom putea intra in biroul si fisetul lui Walter, sa ii „furam” actele, sa le modificam si astfel sa avem un „U” curat si integru. Trebuie sa intri in societate ca actionar si sa iti EXERCITI CU ONESTITATE aceasta calitate, cu toate drepturile pe care le presupune. Stand deoparte si facand doar actiuni care sunt doar ale momentului, nu rezolvi nimic. Au fost frumoase intalnirile de pe Eroilor si marsurile, ma intreb insa ce finalitate au ele daca nu exista nici o initiativa CONCRETA de implicare. Propunerea din postul anterior, imbunatatita de parerile tuturor, e o cale.

Sa nu uitati un lucru important cu adevarat: din  spatele tastaturii si DOAR cu mitinguri nu se schimba nimic la „U”. Exemplul Timisoarei e inoperant, acolo nu exista „concurenta” dela Cluj cu tot ce inseamna ea negativ(factori de influenta, santaj, micime umana, etc). Solutia Timisoara (echipa „curata” in ligile inferioare) inseamna moartea DEFINITIVA a „Universitatii”.  Si asta pentru ca nu vom avea niciodata garantia ca va fi curata si apoi pentru ca slabiti si minusculi la nivelul acelei ligi vom fi striviti cu usurinta si voluptate bolnava de catre tot „inamicii” lui „U”. Asta dorim ? EU NU !!!!!