Nocturna otravitoare
Am vazut aseara la Medias o mica “drama”. La sfarsitul unui meci incalcit, in minutul 93, echipa din Iasi a dat un gol (suspect de offside) si a castigat cu 1-0. O echipa care acum 2-3 etape era victima sigura, a acumulat in ultimele 2 etape un numard e sase puncte. Alta, Gaz Metan, o echipa frumoasa in peisajul trist al fotbalului romanesc, se scufunda spre “nisipuri miscatoare” (aproape ma urasc cand nu pot scapa de sabloane). Echipa asta a Gazului poarta cumva si emblema anternorului Cristi Pustai, “matematicianul”, “Dom’Profesor” , cum il alinta presa. De 5 ani jumate pe banca Gazului, el a obtinut (impreuna cu echipa) cele mai mari performante din istoria clubului (un loc 7 in Liga, participarea in PlayOff-ul Europa League dupa eliminarea lui Kuopio si mai ales Mainz05). Astea nu se uita. Oare?
Am vazut aseara un om trist. Bunul simt, invataturile bunicilor, propriile experiente imi spun ca omul trist trebuie ajutat. Nu mi-a placut niciodata sa traiesc intre “tristi”, e si asa viata cenusie destul. Tristetea unui om vine din multe, acum o sa ma refer doar la tristetea antrenorului. Exista in sport (in fotbal cu precadere) o tembela regula spusa si pusa in practica prea adesea : “in loc sa schimb 11 jucatori ratati, schimb un antrenor, poate asa se va produce un soc”. Despre ce soc o fi vorba n-am inteles niciodata! Soc asupra jucatorilor? Vorbim de niste oameni zdraveni, ditamai handralaii, oameni caliti in antrenamente, care joaca la plus 35 de grade sau la minus 20 , pe vand, ploaie, oricum. Astora ce “socuri” le mai trebuie? Cum ar putea schimbarea unui antrenor sa produca “socuri”? In lumea asta plina de mercenari, singurul “soc” adevarat ar fi ala de pe card. In lumea asta in care pentru bani multi jucatori mari ai lumii merg sa joace la Anji in Rusia sau prin Orientul Mijlociu, in lumea asta in care pupatul emblemei de pe tricou (intr-un gest de o manipulare grosolana) se face mai des decat o preluare reusita sau un sut sanatos , socul material e singurul care are sanse sa trezeasca. E drept, e o conditie necesara, nu si suficienta. Mai e nevoie de o tzara de valoare si un dram de constiinta.
Daca as fi intrebat, as raspunde cu cateva intrebari, la randul meu: cine a facut lotul asta ? Oare Pustai sau o conducere executiva dubioasa? Cine vrea sa fie altceva decat este? Oare Pustai sau niste “administratori” ai societatilor ce patroneaza clubul? Cine a transformat o echipa de localnici (cum ii sta bine unei echipe dintr-un oras transilvanean) intr-una de mercenari din spatii etnico-geografice dubioase? Pustai sau niiste “gulere albe” ?
“Drama” de acum a lui Pustai e drama sportului modern. Unul rupt total de comunitate, avid doar de lumini false de reflector si, evident, de multi, foarte muti bani. Daca as fi intrebat “Bine, ocoshule, daca ar fi sa ii dai un sfat lui Pustai ce i-ai spune?” as sta mult sa cuget. Ca ardeleanul. Si poate i-as spune asa: “In locul tau m-as inchide 48 de ore intr-o camera, singur, doar eu cu mine. Mi-as consuma acolo trairea si as analiza ce e de facut. Nu as lasa sa ma domine orgolii dar nici vinovatii inchipuite. As vedea unde am gresit eu (ca doar suntem oameni) si unde am fost “lucrat”. As iesi de acolo puternic si cu fruntea sus. Daca nu ajung 48 de ore, as mai cere ragazul a inca 24.” Mi s-ar raspunde probabil cu un zambet superior: “Asta e raspuns? Pe scurt, care e concluzia ta?”. Abia atunci as intelege: raspunsul nu il pot da nici eu, nici altcineva. Il poate da doar Pustai. Al meu ar fi clar: “Nu ma doboara pe mine niste nemernici! Eu ori voi! “. Si as sti ce sa fac de luni. Numai ca pe mine nu ma cheama Pustai.
Photo: gazistul.ro
Uistbatran's Blog 
Cristian Pustai este o victimă a sistemului. Dacă demisionează va fi bucuria lor, dacă nu, îi va fi foarte greu.
Excelenta analiza batrane. E si un gest frumos la adresa fratilor medieseni. Mult adevar in ceea ce spui.